La MiSto

La MiSto
"La misto". Nu "La mishto". La MiSto, adica la mine. Unde scriu eu ce-mi trece prin cap.

Mi-e lene
     media: 4.81 din 69 voturi

postat de mishu in 2006-10-01 18:55
Mi-e lene. Mi-e lene rau. Chiar rau de tot. Nu stiu ce sa fac ca sa scap de lenea asta. Mi-e atat de lene incat lenea tinde sa se transforme in somn. M-am apucat sa scriu din lene. Mi-e lene sa misc altceva in afara de degete si ochi. Mi-e lene sa ma ridic de pe scaun. Mi-e lene si sa vorbesc. Daca nu mi-ar fi fost lene sa vorbesc, poate ca as fi vorbit cu cineva si mi-ar fi trecut lenea. Mi-e lene si de lenea mea.

Nu imi mai fusese de mult asa lene. Lenea vine din cand in cand, dar o lene ca acum vine mai rar. Ascult muzica, dar mi-e lene sa ma concentrez asupra melodiei, asa ca nu stiu cine canta. As putea lua carcasa CD-ului pe care il ascult ca sa vad ce ascult, dar mi-e lene.

Cred ca mi-e sete, dar mi-e lene sa ma ridic sa beau ceva. Prefer sa zic ca nu mi-e sete. De fapt as putea sa fac asta, dar mi-e lene sa zic, asa ca inca mi-e sete. Probabil ca ar trebui sa fac ceva in legatura cu setea asta, dar mi-e lene si sa ma gandesc ce as putea face.

Lenea asta ma adoarme. As putea adormi, dar nu am perna si mi-e lene sa imi iau. Fara perna as dormi mai rau si probabil ca m-as trezi repede, iar mie mi-e lene sa ma trezesc. Mi-e teama ca as putea visa si mi-e lene sa visez. Poate ca in vis trebuie sa fac ceva, iar mie mi-e lene, asa ca mai bine nu adorm.

M-a apucat o mancarime pe spate. Nu prea imi place. Ma deranjeaza, dar mi-e lene sa ma scarpin. Ar trebui sa ma intorc, dar mi-e lene. Mi-e si mai lene sa misc mana. Ar trebui sa duc mana la spate si sa o mai si misc in sus si in jos. Pentru asta chiar mi-e lene.

Mi-e atat de lene. Ma gandesc numai la lene. Nu stiu ce as putea face sa scap de lene. Probabil ca ar trebui sa fac ceva ca sa scap de lene. Dar mi-e lene sa fac orice, asa ca probabil nu o sa scap prea curand de lene. Mi-e prea lene ca sa fac ceva. Mi-e lene chiar si sa ma gandesc la ceva. Mi-e lene de atata lene. Nici eu nu mai stiu cat de lene imi e. Probabil ca mult. E o cantitate enorma de lene. Nu stiu cand mi-a fost ultima data asa lene, dar mi-e lene sa-mi aduc aminte.

Chiar m-am gandit mult la lene. Asta mi-a ocupat mult timp, iar asta nu e bine pentru ca mie mi-e lene. Nu stiu de ce mai scriu. Mi-e lene si sa scriu.

Plecati cu treaba. Treaba mare.
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de mishu in 2006-10-01 00:21
(poveste adevarata, in anul 2006, cu cateva luni inainte de integrarea in UE )
Toata lumea face treaba. Si treaba mare. Problema e cand nu mai faci treaba. Cand nu mai faci nici treaba mare, poate fi mai rau. Se cheama ca esti constipat. Nasol.
Daca eu nu as face treaba aia mare, nu cred ca ar fi bine. Dar daca bunicul de 80 de ani nu o face, e si mai rau. La varsta respectiva orice problema e mai mare. Si treaba mare devine si mai importanta, ca daca zic si mai mare o sa ma intelegeti gresit. Si daca treaba mare nu apare, apare problema. Daca nu apare cateva zile, atunci chestiunea e destul de urata.
Cam asa a aparut problema noastra intr-o duminica seara cand ne pregateam sa plecam acasa la Bucuresti. Bunicul ne-a informat. Cam tarziu, dar trebuia sa facem ceva.
Datele problemei erau cam nasoale: bunic, 80 de ani, constipat, 3 zile fara sa … stiti voi, ma rog, destul ca sa ne alarmeze. Mai ales ca bunicul incepuse sa se simta rau.
Si, la 80 de ani..., ma rog, nu ma mai repet.
Solutia parea evidenta: LAXATIVUL. Laxativul, eliberarea, visul oricarui constipat.
Partea proasta e ca nu aveam nici un laxativ.
Partea si mai proasta e ca nu eram in oras, eram la tara. Sa mai amintesc si ca era duminica seara ? Da. Si mai urat. Despre farmacie nu putea fi vorba in sat, asa ca am cautat prin vecini.
Prima vecina, prima dezamagire. Nu avea. Insa am aflat prima solutie alternativa: sa bea un ou crud. Interesant, insa deja omului i se facea rau si fara ou. Daca ii mai dadeam si oul ala... Si nu aveam de gand sa il omoram.
Urmatorii vecini. N-aveau pastile. Dar, evident, aveau o gramada de solutii. Sa bea ulei. Bleah ... Nici nu vreau sa ma gandesc. Sa manance niste miere. Ma rog ... Sa bea multe lichide. Asta era buna preventiv. Acum, dupa ce ca era umflat, parca nu imi venea sa ii mai dau cativa litri de apa.
Urmatorul vecin. Cred ca e deja clar ca nu avea. Dar solutiile alternative deja au luat-o invers. Adica, cum sa zic ... pe la iesire. Ca sa fiu mai clar: sa isi bage sapun in fund. Nu orice sapun, sapun de casa. Ala e cel mai bun, se pare, pentru asa ceva. Interesanta solutie. Dar cam incomod de aplicat.
O scurta sedinta de lucru. Hotaram sa mergem la ORAS. Adica la Oltenita. Era cel mai aproape. Nu stiu de ce am avut noi impresia ca la ORAS trebuie sa gasim o farmacie non-stop de unde sa luam laxativul salvator. Probabil ca asa am crezut noi ca e normal. Asa ca ne-am urcat in masina si am plecat spre Oltenita.
Intram in ORAS. Oprim la un bloc unde vazusem cateva femei. Intrebam unde gasim o farmacie non-stop in Oltenita. Alfam ca nu exista asa ceva in ORAS. Nasol.
Noroc ca noi suntem oameni descurcareti, asa ca ne vine ideea sa mergem la spital. Acolo trebuie sa gasim un laxativ.
Ajungem la spital. Intram. Nimeni. Ne uitam pe usi. Batem intr-o usa. Nimic. Eram disperati, asa ca intram cu tupeu. Nimeni inauntru. Mergem mai departe. Ajungem la camera de garda . Doua asistente. Le povestim situatia. Ghinion. N-aveau laxative. Ne sugereaza sa incercam cu miere. Da, p-asta o stiam.
Iesim. Il vedem pe portar. Clar, portarii stiu tot. El trebuie sa ne ajute. Mergem si ii povestim. Ne duce la cabinetul unui medic. Ii povestim si medicului. Ghinion. N-are. Ne sugereaza sa il aducem la spital ca sa il opereze, ca daca mai intarzie mult poate sa faca ocluzie intestinala. Totusi, decat sa il operam, am prefera un laxativ.
Iesim afara disperati. UNDE sa gasim un laxativ ?
Vedem ambulanta care intra pe poarta. Fugim dupa ea. Le explicam repede despre ce e vorba. Numai ca se pare ca laxativele nu intra in dotarea ambulantelor. Nasol.
Deja ne enervam. Chiar nu se gaseste un laxativ in ORASUL asta ? Dam oricat numai sa gasim o pastila d-aia nenorocita !
Soferul salvarii are o idee.
Exista o farmacie in oras chiar langa casa farmacistului. Sa mergem acolo, sa strigam, ca poate e acasa si deschide farmacia pentru noi.
Mergem repede la farmacie. Strigam la poarta. Deschide o doamna. Ii povestim situatia. Ia cheia, intra in farmacie si ne aduce o folie de laxative. IN SFARSIT ! AVEM LAXATIVE ! Ii multumim din tot sufletul. Intrebam cat costa. Costa 30 de mii toata folia. Am fi dat si o suta de mii pe o singura pastila. Scot maruntii pe care ii aveam, adica 40 de mii, ii dau si fug spre masina ca sa ne indreptam repede spre sat. Doamna striga la noi: "Mi-ati dat prea multi bani !". Nu de rest aveam nevoie noi. Ci sa ducem mai repede pastilele. Ii mai multumim inca o data si plecam.
Dam pastilele bunicului.
Se innoptase. Trebuia sa plecam la Bucuresti. Insa nu puteam pleca pana nu stiam ca laxativul si-a facut efectul.
Bunicul intra la wc.
Asteptam putin si strigam:
"Bunicule, gata ?"
"Gata, puteti pleca."





Magazin naturist
powered by
www.ABlog.ro

Termeni si Conditii de Utilizare