La MiSto

La MiSto
"La misto". Nu "La mishto". La MiSto, adica la mine. Unde scriu eu ce-mi trece prin cap.

Mi-e lene
     media: 4.81 din 69 voturi

postat de mishu in 2006-10-01 18:55
Mi-e lene. Mi-e lene rau. Chiar rau de tot. Nu stiu ce sa fac ca sa scap de lenea asta. Mi-e atat de lene incat lenea tinde sa se transforme in somn. M-am apucat sa scriu din lene. Mi-e lene sa misc altceva in afara de degete si ochi. Mi-e lene sa ma ridic de pe scaun. Mi-e lene si sa vorbesc. Daca nu mi-ar fi fost lene sa vorbesc, poate ca as fi vorbit cu cineva si mi-ar fi trecut lenea. Mi-e lene si de lenea mea.

Nu imi mai fusese de mult asa lene. Lenea vine din cand in cand, dar o lene ca acum vine mai rar. Ascult muzica, dar mi-e lene sa ma concentrez asupra melodiei, asa ca nu stiu cine canta. As putea lua carcasa CD-ului pe care il ascult ca sa vad ce ascult, dar mi-e lene.

Cred ca mi-e sete, dar mi-e lene sa ma ridic sa beau ceva. Prefer sa zic ca nu mi-e sete. De fapt as putea sa fac asta, dar mi-e lene sa zic, asa ca inca mi-e sete. Probabil ca ar trebui sa fac ceva in legatura cu setea asta, dar mi-e lene si sa ma gandesc ce as putea face.

Lenea asta ma adoarme. As putea adormi, dar nu am perna si mi-e lene sa imi iau. Fara perna as dormi mai rau si probabil ca m-as trezi repede, iar mie mi-e lene sa ma trezesc. Mi-e teama ca as putea visa si mi-e lene sa visez. Poate ca in vis trebuie sa fac ceva, iar mie mi-e lene, asa ca mai bine nu adorm.

M-a apucat o mancarime pe spate. Nu prea imi place. Ma deranjeaza, dar mi-e lene sa ma scarpin. Ar trebui sa ma intorc, dar mi-e lene. Mi-e si mai lene sa misc mana. Ar trebui sa duc mana la spate si sa o mai si misc in sus si in jos. Pentru asta chiar mi-e lene.

Mi-e atat de lene. Ma gandesc numai la lene. Nu stiu ce as putea face sa scap de lene. Probabil ca ar trebui sa fac ceva ca sa scap de lene. Dar mi-e lene sa fac orice, asa ca probabil nu o sa scap prea curand de lene. Mi-e prea lene ca sa fac ceva. Mi-e lene chiar si sa ma gandesc la ceva. Mi-e lene de atata lene. Nici eu nu mai stiu cat de lene imi e. Probabil ca mult. E o cantitate enorma de lene. Nu stiu cand mi-a fost ultima data asa lene, dar mi-e lene sa-mi aduc aminte.

Chiar m-am gandit mult la lene. Asta mi-a ocupat mult timp, iar asta nu e bine pentru ca mie mi-e lene. Nu stiu de ce mai scriu. Mi-e lene si sa scriu.

Plecati cu treaba. Treaba mare.
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de mishu in 2006-10-01 00:21
(poveste adevarata, in anul 2006, cu cateva luni inainte de integrarea in UE )
Toata lumea face treaba. Si treaba mare. Problema e cand nu mai faci treaba. Cand nu mai faci nici treaba mare, poate fi mai rau. Se cheama ca esti constipat. Nasol.
Daca eu nu as face treaba aia mare, nu cred ca ar fi bine. Dar daca bunicul de 80 de ani nu o face, e si mai rau. La varsta respectiva orice problema e mai mare. Si treaba mare devine si mai importanta, ca daca zic si mai mare o sa ma intelegeti gresit. Si daca treaba mare nu apare, apare problema. Daca nu apare cateva zile, atunci chestiunea e destul de urata.
Cam asa a aparut problema noastra intr-o duminica seara cand ne pregateam sa plecam acasa la Bucuresti. Bunicul ne-a informat. Cam tarziu, dar trebuia sa facem ceva.
Datele problemei erau cam nasoale: bunic, 80 de ani, constipat, 3 zile fara sa … stiti voi, ma rog, destul ca sa ne alarmeze. Mai ales ca bunicul incepuse sa se simta rau.
Si, la 80 de ani..., ma rog, nu ma mai repet.
Solutia parea evidenta: LAXATIVUL. Laxativul, eliberarea, visul oricarui constipat.
Partea proasta e ca nu aveam nici un laxativ.
Partea si mai proasta e ca nu eram in oras, eram la tara. Sa mai amintesc si ca era duminica seara ? Da. Si mai urat. Despre farmacie nu putea fi vorba in sat, asa ca am cautat prin vecini.
Prima vecina, prima dezamagire. Nu avea. Insa am aflat prima solutie alternativa: sa bea un ou crud. Interesant, insa deja omului i se facea rau si fara ou. Daca ii mai dadeam si oul ala... Si nu aveam de gand sa il omoram.
Urmatorii vecini. N-aveau pastile. Dar, evident, aveau o gramada de solutii. Sa bea ulei. Bleah ... Nici nu vreau sa ma gandesc. Sa manance niste miere. Ma rog ... Sa bea multe lichide. Asta era buna preventiv. Acum, dupa ce ca era umflat, parca nu imi venea sa ii mai dau cativa litri de apa.
Urmatorul vecin. Cred ca e deja clar ca nu avea. Dar solutiile alternative deja au luat-o invers. Adica, cum sa zic ... pe la iesire. Ca sa fiu mai clar: sa isi bage sapun in fund. Nu orice sapun, sapun de casa. Ala e cel mai bun, se pare, pentru asa ceva. Interesanta solutie. Dar cam incomod de aplicat.
O scurta sedinta de lucru. Hotaram sa mergem la ORAS. Adica la Oltenita. Era cel mai aproape. Nu stiu de ce am avut noi impresia ca la ORAS trebuie sa gasim o farmacie non-stop de unde sa luam laxativul salvator. Probabil ca asa am crezut noi ca e normal. Asa ca ne-am urcat in masina si am plecat spre Oltenita.
Intram in ORAS. Oprim la un bloc unde vazusem cateva femei. Intrebam unde gasim o farmacie non-stop in Oltenita. Alfam ca nu exista asa ceva in ORAS. Nasol.
Noroc ca noi suntem oameni descurcareti, asa ca ne vine ideea sa mergem la spital. Acolo trebuie sa gasim un laxativ.
Ajungem la spital. Intram. Nimeni. Ne uitam pe usi. Batem intr-o usa. Nimic. Eram disperati, asa ca intram cu tupeu. Nimeni inauntru. Mergem mai departe. Ajungem la camera de garda . Doua asistente. Le povestim situatia. Ghinion. N-aveau laxative. Ne sugereaza sa incercam cu miere. Da, p-asta o stiam.
Iesim. Il vedem pe portar. Clar, portarii stiu tot. El trebuie sa ne ajute. Mergem si ii povestim. Ne duce la cabinetul unui medic. Ii povestim si medicului. Ghinion. N-are. Ne sugereaza sa il aducem la spital ca sa il opereze, ca daca mai intarzie mult poate sa faca ocluzie intestinala. Totusi, decat sa il operam, am prefera un laxativ.
Iesim afara disperati. UNDE sa gasim un laxativ ?
Vedem ambulanta care intra pe poarta. Fugim dupa ea. Le explicam repede despre ce e vorba. Numai ca se pare ca laxativele nu intra in dotarea ambulantelor. Nasol.
Deja ne enervam. Chiar nu se gaseste un laxativ in ORASUL asta ? Dam oricat numai sa gasim o pastila d-aia nenorocita !
Soferul salvarii are o idee.
Exista o farmacie in oras chiar langa casa farmacistului. Sa mergem acolo, sa strigam, ca poate e acasa si deschide farmacia pentru noi.
Mergem repede la farmacie. Strigam la poarta. Deschide o doamna. Ii povestim situatia. Ia cheia, intra in farmacie si ne aduce o folie de laxative. IN SFARSIT ! AVEM LAXATIVE ! Ii multumim din tot sufletul. Intrebam cat costa. Costa 30 de mii toata folia. Am fi dat si o suta de mii pe o singura pastila. Scot maruntii pe care ii aveam, adica 40 de mii, ii dau si fug spre masina ca sa ne indreptam repede spre sat. Doamna striga la noi: "Mi-ati dat prea multi bani !". Nu de rest aveam nevoie noi. Ci sa ducem mai repede pastilele. Ii mai multumim inca o data si plecam.
Dam pastilele bunicului.
Se innoptase. Trebuia sa plecam la Bucuresti. Insa nu puteam pleca pana nu stiam ca laxativul si-a facut efectul.
Bunicul intra la wc.
Asteptam putin si strigam:
"Bunicule, gata ?"
"Gata, puteti pleca."

Am lopata mea, sunt muncitor
     media: 5.00 din 1 vot

postat de mishu in 2006-09-30 23:34
(poveste adevarata, bineinteles)
Dimineata. Bucuresti. Ora 9. Strada e in reconstructie. Intre trotuar si linia de tramvai au sapat. Adancime de jumatate de metru. Groapa aia are vreo doua saptamani de cand sta asa. De fapt nu sta degeaba. Gazduieste in fiecare zi cativa muncitori. Poate ca ei stau degeaba. In mijlocul gropii au pus o gramada de pietris. Trebuia imprastiat prin groapa. In concluzie, sase muncitori aveau lopeti in mana. Unul din ei lua cu lopata pietris si il imprastia. Nu mult, doar asa, cate putin, ca sa nu se indoaie cumva lopata. Altul era cu spatele la gramada si misca lopata usor pe marginea gropii. Probabil gadila o piatra. Ceilalti patru stateau sprijiniti in coada lopetii si se uitau. Sau probabil se rugau sa dea Dumnezeu o ploaie mai mare ca sa umple groapa aia cu apa. Ca sa poata si ei sa dea la peste linistiti.

Voi cati stalpi aveti pe strada ?
     media: 5.00 din 1 vot

postat de mishu in 2006-09-30 22:54
(poveste adevarata)
Nu e lumina la mine pe strada. O sa se repare, ma gandesc. Trece o zi. Trec doua, trei, patru zile. La noi pe strada - bezna. Pe bulevardul de langa noi - lumina. Pe straduta de langa noi - lumina. Si totusi, la noi pe strada e intuneric.
Sun la Electrica, la deranjamente. Raspunde o femeie.
Ii spun despre ce strada e vorba. Isi noteaza.Dupa care urmeaza intrebarea cheie:
"Dar cati stalpi aveti pe strada ?".
Raman cateva clipe mut. Chiar nu ma gandisem niciodata sa stau sa numar stalpii de pe strada.Fac un efort de logica. Oare cati stalpi sa fie pe strada ? Degeaba. Ii raspund:
"Nu stiu. Nu i-am numarat niciodata. Dar ce importanta are cati stalpi sunt pe strada ?"
"Are. Daca sunt mai mult de 10, tine de noi. Daca sunt sub 10, tine de Luxten si trebuie sa reclamati la ei."
Incerc sa imi dau seama pe unde sunt stalpii de lumina pe strada mea. Dar nu imi pot da seama cati sunt. Strada mea e destul de scurta. Intuitia mea imi spune, totusi, ca sunt mai mult de 10 stalpi, dar nu pot baga mana in foc.
"Doamna, cred ca sunt mai mult de 10, dar nu stiu sigur. Chiar daca as iesi pe balcon, ies degeaba. Sunt printre pomi si nu ii vad, ca nu lumineaza."
Femeia imi promite ca o sa trimita o echipa daca tine de ei.
"Pai nu aveti baza de date cu strazile de care va ocupati ?", intreb eu, naiv.
"Nu avem."
"Pai si atunci cum trimiteti echipa ?"
"Explicati-mi unde e strada si noi trimitem o echipa."
Ii explic cum sa ajunga.
Ma gandesc daca echipa care vine o sa incerce sa repare, sau se apuca sa numere stalpii prima data ...
Mai trec 2 zile. Tot intuneric. Sun iar. Ii spun problema.
"Asteptati putin, sa verific."
Astept.
"Ati mai sunat acum doua zile sa reclamati ca nu aveti lumina pe strada ?"
"Da."
"Vad ca sesizarea apare ca rezolvata. S-a deplasat echipa si a rezolvat."
"Cum a rezolvat, ca tot nu avem lumina pe strada ?"
"Aici apare rezolvat."
Face o pauza. Apoi zice.
"Se pare ca s-au inlocuit sigurantele, dar mai trebuie inlocuit un cablu. Sunati la Divizia Exploatare Est."
Imi da numarul de telefon.
Am sunat toata seara si seara urmatoare. Suna continuu ocupat.
Pana la urma, dupa cateva zile, s-a reparat. Acum avem lumina.
Inca nu am reusit sa numar stalpii de pe strada, dar, avand in vedere ca Electrica a reparat pana la urma lumina, acum stiu ca sunt mai mult de 10.
Voi cati stalpi aveti pe strada ?

Adica cum 'La MiSto' ?
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de mishu in 2006-09-29 23:35
La MiSto, adica la mine. Nu fac mishto. Chiar la mine. Asa ma numesc eu. Mihai Stoica. Da, stiu ce intrebi. NU. Nu Mihai Stoica ALA. Si nici celalalt. De fapt nici un Mihai Stoica cunoscut. Pur si simplu un Mihai Stoica. Nu sunt nici ruda cu el. Si nici cu celalalt. De fapt, cel mai probabil, nu sunt ruda cu nici un Stoica pe care il cunosti. Sunt si eu un Stoica oarecare. Suntem multi, stiu. De-aia ai impresia ca ma cunosti de undeva. Nu suntem noi asa multi ca Ionestii si Popestii, dar suntem destul de multi. In facultate, insa, am reusit. Eram mai multi Stoica decat Ionescu. O victorie mica, dar de palmares.
Dar sa revenim. Revenim la MiSto.
De ce "La MiSto" ? Pai e simplu. E blogul meu. E la mine. Adica la MiSto.
Nu am de gand sa fac mishto-uri.
Pur si simplu: povestesc. Povestesc si imi dau cu parerea.
Imi dau si eu cu parerea la mine pe blog.
La mine adica "La MiSto".





Magazin naturist
powered by
www.ABlog.ro

Termeni si Conditii de Utilizare